ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Despre mine Despre mine Pasiuni. Opinia mea asupra unor aspecte strategice.

Pasiuni. Opinia mea asupra unor aspecte strategice.

E-mail Print PDF

M-am născut, am copilărit și am trăit prima parte a tinereții într-un cartier bucureștean unde, aidoma altor zone ale Bucureștiului, copilăria se lega de fotbal. Acest sport a fost de natură să ne creeze o parte a personalității, să ne de-a un nivel moral, ne-a oferit prieteni, și mai ales idea că viața este o competiție.

Fără discuție, fotbalul rămâne sportul meu preferat și îmi leg multe dintre amintirile copilăriei de acest sport. Am început fotbalul la Sportul Studențesc, unde am jucat în cea mai mare parte. A fost o experiență minunată, care a fost întreruptă de o accidentare destul de gravă, o ruptură de menisc și ligamente încrucișate, care a fost tratată atât de mine cât și de doctori, destul de superficial, iar revenirea mea în teren, prematură, a fost menită să compromită o potențială carieră sportivă.

Îmi aduc aminte, și întotdeauna când merg la biserică, aprind o lumânare în memoria primului meu antrenor de fotbal, care era un om deosebit. El anticipa în acea perioadă faptul ca va veni un timp în care fotbalul nu îl vor juca numai tinerii talentați ci mai ales tinerii dotați mental, iar talentele de maidan vor dispărea. A fost unul dintre putinii oameni pe care i-am respectat în sport. Acest antrenor și om de mare ținută morală, era adeptul școlii, ca principală prioritate și vedea sportul ca formator de caracter și extrem de benefic pentru sănătate. El spunea, printre altele, că “sportul trebuie să dea oamenilor curajul pentru a pune în evidentă cunoștințele acumulate în școală, sportul trebuie să creeze ideea de comunicare și de acceptare a înfrângerii și continuare a procesului cu și mai mare intensitate, în vederea obținerii victoriei.

Pe lângă fotbal, îmi place rugbi-ul, înotul, urmăresc cu plăcere canotajul, hocheiul, fotbalul american și în general sporturile dinamice, nefiind un pasionat al meciurilor de baseball, tir cu arcul sau altele de acest fel.

Din păcate, fotbalul este un sport care se joacă în continuare, în mare parte, cu o mentalitate învechită, la care se adaugă un pragmatism al vieții și o fugă după bani, de natură să eclipseze orice potențial rezultat favorabil.

Atât antrenorii, cit și jucătorii, trebuie să înțeleagă faptul că acest sport (fotbalul), a ajuns la situația în care componenta mentală a jucătorilor este determinantă, ei trebuie să citească și să înțeleagă programul complex pe care echipele de top europene și nu numai, îl practică. Tot mai mult se vorbește în sportul de performantă de concepte cum ar fi inteligența emoțională, psihologie și altele. În cadrul grupărilor de top au loc întâlniri periodice cu psihologi și profesioniști din alte domenii, ce dau forța procesului de formare a personalității jucătorilor în teren, ce la conferă jucătorilor posibilitatea de a se alinia unei anumite stări emoționale în diferite momente ale jocului și asa mai departe. Talentul nu mai este de mult un factor suficient, dar el este necesar.

O altă pasiune a mea este cititul și în general literatura economică, politică, cea legată de strategii politice și campanii electorale, îmi place sociologia și psihologia, din teoriile cărora încerc și sper să reușesc să găsesc mereu corespondenta lor în viața de zi cu zi și să dezvolt idei care să se confirme a fi benefice pentru mine și pentru cei din jur. Citesc zilnic și cu deosebită plăcere, ziarele și revistele din țară, dar mai ales pe cele din SUA și Canada.

Îmi place schimbul de opinii și discuțiile pe diferite teme cu prietenii și cunoștințele spontane, îmi plac contradicțiile și rezolvarea lor constructivă.

Nu sunt un împătimit al pescuitului dar îmi face plăcere să merg la pescuit, de cite ori mi se ivește ocazia, iar aici în Canada este cu mult mai ușor a pune în practică o asemenea afinitate, raportat la multe alte țări.

Sunt adeptul muzicii românești reale, de toate felurile și mă deranjează atunci când văd că există o pleiadă de cântăreți romani care vin în SUA și Canada și cântă în engleză, ceea ce mi se pare neavenit, mai ales că într-adevăr există un repertoriu vast pe care ar putea să îl interpreteze în română, dar poate vor să fie politicoși cu românii care în câțiva ani au “uitat” limba lor maternă și apreciază melodiile în engleză.

Îmi plac plimbările în natură și îmi doresc mai mult timp liber pentru a vizita locuri minunate atât în Canada, SUA, dar și tarile din Caraibe și Sud America.

Dar fără a fi lipsit de modestie, nu cred că există o țară mai frumoasa, întinsă pe un teritoriu accesibil de parcurs într-un timp rezonabil, decât România. Avem o țară pe care din păcate nu o apreciem la justa valoare și ni se pare ca este un dat, o stare de normalitate, fără a gândi ca suntem deosebiți, tocmai pentru că avem o țară deosebită.

Sunt familist convins și cred în virtuțiile familiei, sunt căsătorit de peste 26 de ani și am un fiu în vârstă de 20 de ani, care este student la Afaceri Internaționale (International Business)

 

Cu siguranță, în articolele mele se vor regăsi multi români, vor regăsi un mod de gândire comun, întâmplări și fapte care duc la analize la fel de reale și pertinente, ca cele pe care de multe ori ei le-au realizat. Eu nu sunt și nici nu doresc să ma erijez într-un cunoscător în totalitate al realităților Nord Americane și cu atât mai mult al realităților românești actuale, despre care citesc în general în presa din România și de afară.

Îmi place să cred că am trăit în România o paletă largă de evenimente, am avut și am o serie de prieteni care corespondăm și ne informăm, o facem cinstit și dezinteresat. Am fost acasă și am văzut schimbări, nu am vrut să le vad pe cele în râu și am preferat să vorbesc despre ceea ce este frumos. Am fost în vizita în România? NU, am fost ACASĂ, și ca orice om care revine acasă, vrea să se simtă bine și să emane căldura sufleteasca celor dragi din jur. Când spunem că mergem acasă, nu cred că în acel moment poate alt loc de pe pământ să echivaleze cu ceea ce noi înțelegem prin casa noastră, România. Acasă, este locul de unde ne tragem energia și dorința de a învinge, siguranța că avem o identitate și un respect fată de oamenii care au fost lingă noi în clipele grele, oamenii care ne-au învățat să scriem, să citim și să înțelegem că școala este singura soluție pentru a realiza ceva, oamenii care ne-au învățat o meserie de pe urma căreia câștigăm și ne întreținem familiile pe orice meridian

Am scris mai multe articole pentru ziarele românești din Canada, în speță, din zona unde locuiesc și în Toronto, numai unul a fost publicat, dar nu vreau să fac o analiză a cauzei pentru care nu au fost publicate. Ceea ce vreau sa spun, este că am fost și sunt vehement împotriva denigrării României, a scoaterii în evidenta a aspectelor negative din țară și a ridicării în slăvi a societății capitaliste Canadiene sau Americane. Cred ca este un drept al nostru și o obligație, aceea de a ne pune țara într-o lumina favorabilă, de a ne bate pentru prestigiul ei indiferent unde ne aflăm. Eu cred că respectul pe care îl avem față de România va genera respectul altor națiuni fată de noi și nu trebuie să pierdem ocazia de a o face.

Fără discuție, faptul că România este într-o fază incipientă a democrației generată de o conducere leninist capitalistă (nu are sens, nu-i asa?...dar nici ceea ce spun și fac cei care conduc România nu are sens) și are un anumit nivel economic, ne oferă clar imaginea faptului că nu toate mecanismele și soluțiile adoptate de țările "dezvoltate" sunt viabile și aplicabile în economia României.

Ideea de a constitui acest site, a rezultat din încăpățânarea mea în a nu accepta căderea psihologică impusă românilor ca unica soluție, a rezultat din respingerea de către mine a idealismului legat de un sistem care este în prăbușire și care există artificial și de fațadă, a rezultat din cunoașterea de către mine în decursul anilor a o serie de valori și oameni foarte inteligenți în diverse împrejurări în România, în școli, la muncă, în sport, pe stradă și cu alte ocazii. Eu continui să cred și sunt motivat de ceea ce se întâmplă acum în occident, că România își poate reveni și poate schimba soarta pe care multi i-o hărăzesc, fiind interesați ca lucrurile în țară să meargă din ce în ce mai prost. Eu nu vreau să cred că românii își pot dovedi valoarea numai în occident, dar nu o pot face în țara lor, pot dovedi și sunt apreciați în multe ocazii de un occident rasist și discriminator dar nu sunt apreciați și nu se pot integra în țara lor.

Când am plecat din România, am gândit că am de ales intre a fi emigrant în țara mea sau a fi emigrant într-o țară străină. Am crezut că este mai bine ca statutul de emigrant să îl asimilez traiului într-o țară străină decât să accept a fi emigrant în țara mea. Am trecut prin întreg procesul de așa zisă integrare și pot spune că nici acum, după zece ani nu sunt și probabil ca nu voi fi niciodată integrat.

Uneori am credința că am greșit și am făcut un pas decisiv eronat, am impresia că am riscat cea mai adevărată vârstă și cei mai importanți ani din viată, pentru a clădi un ideal care nu poate fi niciodată complet realizat. Multi dintre români se amăgesc, fie cu știrile din ce în ce mai proaste din țară, fie cu un pașaport care le oferă alte facilități și o altă imagine, fie cu o scoală pe care copiii o urmează, copii care, multi dintre ei nu mai știu de mult să vorbească românește și cărora părinții cred că le-ar fi extrem de greu să se mai adapteze la situația din țară. Mulți dintre ei s-au încadrat într-un loc de muncă, alții au afacerile lor mai mici sau mai mari, alții se gândesc la siguranța zilei de mâine și la o pensie care a devenit și ea improbabilă aici. Dar nu foarte mulți se gândesc la faptul că România ar putea fi o solutie, iar pentru ca România sa fie o reală soluție ei ar trebui în primul rând să se gândească la un sprijin pe care să ni-l acordăm unii altora pentru a face din gândurile noastre o realitate. Românii trebuie să înțeleagă faptul că România nu este a lui Becali, Băsescu, Geoană, EBA și alți parveniți, ei trebuie să vadă în România, țara lor, indiferent unde trăiesc, ei trebuie să o vadă ca pe o alternativă pe care și-ar dori-o.

Într-o discuție pe care am avut-o cu un reputat profesor român de la unul dintre cele mai mari colegii din Canada, acesta îmi spunea că românii sunt cel mai rapid adaptabili. Eu am fost uimit de remarca lui și i-am răspuns ca eu ii văd la polul opus legat de cultura occidentală. El continua să-mi spună că românii își găsesc imediat un loc de muncă și că sunt apreciați la locul de muncă. Am considerat și consider afirmația lui o greșeală și un mod de gândire de suprafață, din poziția unui om care a realizat ceva ce mulți români nu pot face. El era și este izolat în analizele pe care le efectuează, dacă poate gândii asa. Românii nu au fost, nu sunt și nu vor fi niciodată nici adaptați, nici asimilați și nici integrați în societatea vestică, sub nici o formă. Noi venim dintr-o cultură total diferită, avem personalitatea noastră, am realizat mult raportat la condițiile de viată din trecut și ne-am descurcat în condiții extrem de dificile, am avut ambiția să învățăm și să concurăm cu noi înșine în aceleași condiții dificile. Am venit în număr mare într-un occident de neînțeles de mulți și în unele cazuri și de mine, am venit ingineri și am lucrat și încă mai lucrăm mulți în poziții de vopsitori, mecanici, șoferi și multe alte profesii cu mult sub anii de pregătire din facultăți și alte forme de învățământ. Am venit, multi dintre noi, cu meserii ce au căutare peste tot și am dovedit calități tehnice deosebite. A trebuit sa ne recalificăm și să fim supuși pentru a înțelege sistemul de muncă. Au venit doctori români care au fost și sunt umiliți de aceasta societate, au lucrat și lucrează în poziții pe care nu și le-ar fi închipuit în România, alții au plecat în Statele Unite sau în alte locuri. Au venit români cu bani puțini și au trebuit sa îndure umilința pentru a trimite banii împrumutați înapoi în țară, bani pe care i-au arătat ca fiind ai lor, la cei de la ambasada Canadei, acești români au trebuit să muncească greu și încă o mai fac pentru a încerca să se integreze. Problema lor centrală a fost și este limba engleză, o engleză care au crezut că o știu și care din păcate aici a făcut diferența trimițându-ne la fundul clasamentului. În Canada, pentru a face un curs de engleză cit de cit profesional la nivel de a accede într-un colegiu și din care să se poată spune că ai înțeles ceva, costa peste 4,000$, pentru sase luni. Ciți dintre românii veniți cu bani numărați, ar risca soarta familiei pentru a merge la un asemenea curs?

I-am spus stimatului domn profesor român de aici, că am să cred că românii sunt cei mai adaptabili atunci când ei vor ocupa poziții de avocați, economiști, șefi de personal (human resources managers), consultanți financiari la mari companii, când vor ocupa poziții strategice în cadrul primăriilor, guvernelor locale, structurilor de stat la orice nivel, ȘI CÂND ACEȘTIA VOR ÎNTÂMPINA FIECARE ROMAN CARE VINE ÎN OCCIDENT CU INFORMAȚII PRIN CARE SA ÎL AJUTE PE ACESTA SĂ MUNCEASCĂ ACOLO UNDE ESTE LOCUL LUI, când aceste potențiale valori românești vor putea să se integreze cu adevărat în urma informațiilor primite și nu să muncească până la schimbarea mentalității, după care sa se mulțumească ca au un serviciu și să dorească și altor români să treacă prin ce au trecut ei pentru a se căli la școala capitalismului. Atunci românii vor fi adaptabili, când ei vor avea informația care trebuie, când trebuie și cum trebuie, de la români.

Vorbim despre inginerii români, foarte apreciați, vorbim despre asistente medicale românce dotate, vorbim despre strungari români cu mult simț tehnic și despre multe alte categorii tehnice care includ români, dar vorbim și despre avocați indieni, arabi, evrei, canadieni și americani, mergem la un sediu guvernamental și suntem întâmpinați de un șef de departament cu turban sau de o manageră în costumație feminină arabească, mergem la Ministerul Transporturilor și susținem examenul cu un instructor din Bangladesh, mergem la bănci și vedem același scenariu legat de managerii de departamente. Oare nu acolo este informația? Mergem la Food Bank (Banca de Mâncare) și nu vedem nici un român care să vină cu legitimația de la asistenta socială și să primească pachete cu mâncare pentru el și familia lui, pentru că noi avem mândrie și nu este deloc râu, dar vedem alte nații care valorifică sistemul, vin și se aprovizionează cu mâncare și merg la școli trăind la minima rezistentă până la înțelegerea sistemului și la posibilitatea de a-l valorifica. Mergem în Toronto și ascultăm la știri cum o serie de avocați arabi au adus din diverse țări arabe familii compuse dintr-un bărbat și patru neveste cu un număr impresionant de copii, știind ca este la limita legalității în Ontario, dar valorificând-o și trăind pe ajutor social până înțeleg sistemul, vorbesc limba și pot câștiga cât mai ușor. Ei sunt mult sub calificarea românilor, dar au "centre" de informare etnice și religioase care le dau informațiile cele mai bune. Din păcate demnitatea noastră ne împiedică să facem acest lucru, iar când ajungem aici, primul sfat dat de un român este să ne depunem resume-ul pentru a găsi ceva de lucru, după care urmează procesul înrobirii capitaliste și al valorificării mentalității noastre, urmează oferirea cardurilor VISA, a liniilor de credit și consumul din ele, care duce invariabil la dorința de a le plăti și în ultima instanță la eforturi deosebite și sacrificii pentru a mai putea gândi la o evoluție prin scoală, care la rândul ei implică timp, efort și bani.

Oare nu acești oameni (avocați, economiști, bancheri, doctori, manageri în resurse umane și alții), trebuie să ne spună realitatea despre capitalism și despre ceea ce ar trebui să facem pentru noi și pentru copiii noștri, pentru a crede că emigrant în tară străină este mai bine decât în România. Nu am auzit nici un român care să primească un alt român în Canada și care să ii spună cum să facă să obțină avantaje de la sistem și să meargă la școală, să nu meargă la muncă decât atunci când solicitarea unui loc de muncă este conformă cu pregătirea lui anterioară. Romanii vin din țara, unde noi am crezut că s-a inventat șmecheria și uite că nu este așa, nici atunci când trebuie sa ne informăm unii pe alții, dar poate mă înșel pentru că informația poate fi de suflet dar ea vine dintr-o zona gri.

Am o serie de prieteni aici în Canada, dar foarte puțini pot spune ca au avut posibilitatea de a ajuta real un român să se integreze, nu fiindcă nu ar fi vrut, ci pur și simplu pentru că mentalitatea noastră este sa fim utili cit mai repede, să nu înșelăm așteptările familiei și să demonstrăm copiilor că pot avea bază în noi și toate astea duc spre muncă din primul moment, ceea ce face integrarea și mai dificilă. Am un foarte bun prieten care lucrează pentru guvernul Canadian, este inginer în cadrul sistemului energetic nuclear al Canadei și care pot spune că este unic în felul lui prin modul cum a ajutat românii care au intrat în contact cu el, cum le-a dat informații și cum a încercat să ii pună în poziția pe care o meritau, cum i-a îndrumat către scoală și mai ales cum le-a explicat modul în care sistemul este făcut sa fie exploatat și în favoarea emigrantului până la un punct, dar condiția este că trebuie să știi, să ai răbdare și să asculți oameni ca el. Eu am ajutat un număr mare de români și vreau să cred ca pleiada de prieteni pe care ii respect și care mă respectă, sunt oameni care încercă să o facă pentru alți romani care au nevoie.

Dar orice am face noi, nu vom fi niciodată adaptabili, nu vom ști și nici nu vom încerca să deranjăm un sistem care este deranjat de alții, care trag avantaje, nu vom încerca să valorificăm un sistem făcut pentru a fi valorificat în detrimentul altora, nu vom putea să călcăm pe cadavre și să ne uităm la familie cum se uită occidentalii, nu vom putea să ne tratăm copiii asa cum o fac ei și să ii lăsăm la îndemâna unei societăți care ii pune în conflict permanent cu noi, nu vom putea să mâncăm ceva sau sa mergem la un grătar și să nu ne gândim la români și să ascultăm o muzică românească în timp ce vecinii ascultă hip - hop, nu vom putea sa nu aprindem o lumânare în memoria celor care ne-au fost dragi și care au trecut în neființă, în timp ce occidentalii nu știu cum ii cheamă pe socri lor și uneori nici pe cei din familia apropiată, nu vom putea să împrumutăm de la ei ignoranța și aroganța față de alți semeni de-ai noștri, nu vom putea să tratăm pe subaltern ca pe un sclav așa cum fac managerii lor, vom trăi drama divorțurilor și a copiilor rămași în îngrijirea unuia dintre soți și ne vom întreba unde am greșit și ne vom spune că în România nu am fi făcut-o niciodată, vom cere ceea ce credem că merităm și vom obține ceea ce societatea crede că trebuie să primim. Vom înțelege că sunt locuri frumoase de văzut și nu o vom face pentru a strânge bani pentru biletele de avion spre România, pentru a ne vedea rudele, părinții, frații și prietenii care plâng alături de noi atât la plecare cit și la sosire, pentru a vedea mormintele părinților care nu mai sunt, dar de care suntem aproape acolo și nu aici.

Hai să nu fim falși și să spunem ce gândim, să fim alături unii de alții și să nu arătăm cu degetul la România când se întâmplă ceva rău și să spunem :"vezi de ce nu mai mă duc înapoi". Hai să facem și noi ceva, și să demonstrăm că putem face ceva la noi în țară, să începem să colaborăm ai să fim cunoscuți, să înțelegem că totul este posibil, dar cu o condiție și anume, să intrăm în joc și să demonstrăm că suntem o echipă.

Mi-aș dori ca la întâlnirea pe acest site să vină atât cei care cred în viitorul României cât și cei care sunt sceptici, care cred în capitalism și cei care văd ca unică soluție socialismul, sau poate sunt mulți cei care văd soluția undeva la mijloc și atunci putem crea, teoretic în prima fază un model care ni se pare viabil și pe care să îl promovăm. România are mult prea mulți oameni valoroși, unii dintre noi au demonstrat-o aici, dar cei mai mulți au făcut-o în țară. Nu se poate ca lucrurile să rămână așa cum sunt acum, pentru că am făcut o Revoluție și mă refer și la generația mea, am vrut ceva și nu am terminat. Am învățat ce ne poate aduce acest capitalism și ce dorește de la noi, am trăit așa zis capitalist și ne-am văzut în strada furați prin minciuni sfruntate și sfidare.

Va mulțumesc. Voi continua cu cel de al treilea articol legat de prezenta și de dorința mea de colaborare pentru a fi o echipa numeroasă și puternică.

Adrian Coșereanu

 

 

 

 

 

ORA EXACTA

Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?




The New York Times din 4 Septembrie 2010 prezinta in pagina "International" un articol in care se arata ca autoritatile italiene urmeaza exemplu Sarkozy si evacueaza tiganii din orasele peninsulare.Dar ceea ce este cel mai rau este ca se titreaza cu litere mari - "Actiunea de Reducere a Emigrantilor Romani se Imprastie in Toata Europa".Am crezut ca vor sa limiteze emigrarea doctorilor,specialistilor,tehnicienilor si inginerilor romani,dar nu a fost vorba despre aceste categorii care au umplut golurile lasate de prostia occidentala.In articol  trateaza ceea ce inseamna acesti tigani pentru Europa si provenienta lor,adica sint considerati ca fiind in totalitate romani.Se ofera chiar si o fotografie si multe detalii la modul cum traiesc si cit de saraci sint ei.Ceea ce nu se vede si nu se titreaza in paginile ziarului este de ce acesti tigani care nu pot fi nici pe departe confundati cu poporul roman,au ales ca destinatii preferate pe francezi si pe italieni.Oare nu sint aceste doua tari de destinatie a tiganilor cele mai apropiate din punct de vedere al caracterului,de acesti tigani? Oare faptul ca ei se simt bine, fura,violeaza,maninca din gunoaie si nu muncesc, sint atribute ale vietii franceze si italiene cotidiene? De fapt am vazut ce fac italieni in Romania,cit de infractori sint,caracterul lor "constructiv" si la fel francezii cu tiganii lor care se pare ca sint mai multi decit albii in acest moment in Franta.Deci spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti,iar pentru zeci de ani prietenia franco-tiganeasca si italo-tiganeasca a dainuit in pace si prosperitate reciproca.