ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home EDUCAȚIE

Educație - generalități, sisteme, comparații

E-mail Print PDF

Cum ar fi bine să se numească un minister care se ocupă de pregătirea școlară a copiilor noștri, și chiar a noastră în unele cazuri?


Au fost încercări și denumiri pe care noi le-am trăit în sistemul socialist și anume: atunci acest minister se numea Ministerul Educației și Învățământului.

Se poate învăța fără a fi educat ? Poți fi educat în urma procesului de învățare, de studiu ? De unde se pleacă și care este cursul optim pentru a deveni un om bine pregătit și de o conduită ireproșabilă cum ne dorim pentru copiii noștri și pentru noi ?

Greu de răspuns, dar totul gravitează în încrederea față de sistem și față de noi înșine, dacă înțelegem acest sistem în care trăim și facem tot ce este necesar pentru a ne forma, sau dacă învățăm pentru a forma un sistem de care să ne bucurăm în urma efortului depus.

Occidentalii au încredere în sistem și acesta la rândul lui îi formează așa cum are el nevoie, după care ei iși mulează atitudinile după profilul dat lor de către sistem. Părinții își lasă total, de cele mai multe ori, copiii în grija sistemului și cred că el știe unde să îi ducă pe copii și să îi educe pentru a fi utili societății, care le va oferi un loc în cadrul ei.

Societatea occidentală Nord Americană a avut o viziune aparte de creare a sistemului capitalist și anume a găsit loc pentru fiecare și unul dintre atuu-rile enorme pe care le văd eu aici este stilul de management American care a dat forța oricărui afacerist.
Pentru ei un manager bun este acela care este eficient și face bani cu oameni slab pregătiți, fără educație, dar dornici de a munci pe rupte, acesta este managerul adevărat Nord American.
Pentru ei competiția a fost, pentru mult timp o problemă internă și nu a contat lumea de afară, au găsit job-uri pentru toți și au produs orice, a fost o economie liberă în care patroni cu milioane de dolari au fost oameni fără școală și fără nici o idee de management.
Ei au făcut afaceri cu angajați analfabeți și fără să știe nici cel puțin limba engleză. Din păcate timpul acela a apus și globalizarea care s-a crezut că ar fi un nou motor favorabil lor, prin care vor investi și vor controla economia mondială fără a da nici o importanță sistemului educațional de acasă, s-a transformat într-un boomerang de o forță distructivă uriașă îndreptată împotriva lor însăși.

Census USA ne redă o realitate pe care nu am vrea să o trăim în România, dar care din păcate se prefigurează, după ce am criticat un sistem socialist care obliga tinerii să urmeze un liceu sau echivalentul lui.
În USA, din 27,067,510 tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, 6,834,627 nu au frecventat liceul niciodată.
La categoria populație de 25 de ani și peste, avem din 182,211,639, un număr de 4,007,472 tineri cu mai puțin de cinci clase, 9,748,005 tineri care au mai puțin de opt clase și 21,960,148 tineri care au făcut în medie un an sau doi de liceu dar nu l-au terminat.
Asemenea cifre într-o țară care vrea să duca steagul industrializării mondiale și să creeze valori care să înțeleagă propriul sistem și chiar alte sisteme cum lucrează, este terifiant.
De ce se întâmplă acest lucru, care sunt motivele?

Primul aspect în analiză, ar fi educația din familie și mediul social creat de sistemul capitalist care dorește și reușește de cele mai multe ori să facă afaceri cu acești tineri și care dorește ca ei să fie masa de manevră cărora sistemul să le spună ce să facă, când trebuie să facă și de ce trebuie să facă, fără a-și pune nici o întrebare.

Familia nu intervine și crede că maturizarea va veni și copilul va înțelege. Ce va înțelege ? El va înțelege drumul oferit de sistem care este ușor și fără eforturi deosebite, iar când va începe să înțeleagă cât de cât cum fncționează sistemul și că este o victimă a lui, va fi prea târziu.

Revenind la socialism și la Ceaușescu, pentru că în timpul lui am trăit și ne-am educat o mare parte dintre noi, acel sistem vedea ca necesară educația, vedea ca necesară școala, cu toate că marea majoritate a liderilor de partid regionali erau slab educați și fără o cultură care să îi facă să înțeleagă faptul că este necesar să-și producă rivali, să producă oameni care să lupte împotriva lor.

Liderii comuniști ofereau prin politicile practicate, oportunitatea ca tinerii să își dezvolte capacitățile mentale și îndemânarea, ei creaseră un sistem care permitea canalizarea noastră încă de la vârste fragede, în direcții la care aveam aptitudini, implicarea noastră în structuri educaționale care se numeau fie Palatul Pionierilor, Casa Copiilor sau alte asemenea instituții subvenționate de stat.
Paradoxal, liderii comuniști credeau în educație și pregătire și nu înțelegem cum acești capitaliști cred că pentru a domina, trebuie să creezi mase de oameni cu pregatire slabă și analfabeți pe care să îi conduci după bunul plac, să impui sume exorbitante pentru cei care vor să urmeze cursurile unei școli de calitate sau ale unei universități.

Capitaliștii au înțeles că își pot impune ideologia așa zisei libertăți care nici pe departe nu există, prin crearea non-valorilor în masă.
Aceste non-valori au o structură de consum redusă și sunt mulțumiți că au un loc de muncă și chiar atunci când nu au, înțeleg că nu au cum să găsească și așteaptă tot de la statul binefacător să le ofere unul.

Să începem prin a analiza direcția în care pentru a învăța, trebuie să fii educat. La o analiză statistică făcută de mine pe un eșantion destul de mare de tineri, elevi din școala primară și din liceu, am constatat că peste 75% nu știu să țină creionul sau pixul în mână în mod corect, motiv pentru care scriu foarte încet și urât. I-am întrebat dacă au văzut picturi ale unor artiști celebri care prezintă o personalitate sau un om de rând care scrie cu o pană sau un stilou și dacă poziția aceea este cea favorabila sau poziția stiloului pe care o abordează ei. Nici unul nu a văzut un asemenea tablou iar profesorii, care au acceptat să discutăm subiectul, au spus că nu văd în asta ceva determinant în formarea lor.
Am mers mai departe cu studiul și am întrebat o serie de tineri de cite ori mănâncă cu furculița pe săptămână sau la un interval determinat. Circa 63% dintre ei nu mănâncă cu furculița și cuțitul de mai mult de două ori pe săptămână, restul cu mâna sau din punga de la fast food-uri. Am făcut această analiză pentru că am observat în mai multe ocazii că tinerii nu știu să țină furculița și cuțitul în mână când servesc masa în anumite locuri care impun o astfel de atitudine. Un alt aspect demn de luat în seama în această analiză ar fi faptul că 8 din 10 tineri de scoală generală sau liceu nu saluta la intrarea în mașină, eu fiind și taximetrist printre altele și având în fiecare dimineață un număr mare de tineri care merg la școală fie pe banii părinților, fie pe banii guvernului, pentru că sistemul este extrem de alunecos din punct de vedere legislativ și dacă unui copil i se întâmplă ceva în drum spre școală, asigurarea școlii este trasa la răspundere și poate pierde în tribunal sume mari.
Deci pentru ca școala să fie absolvita, Ministerul Educației preferă să plătească serviciile de taxi pentru o serie de elevi care ar putea să le facă probleme.

Lucrurile nu sunt așa de simple cum le vede bietul Prim Ministru al României, Emil Boc. Acest micuț Napoleon trăiește uneori sentimentul curat de a face bine, acela al oamenilor simpli de la Răchitele, unde el s-a născut, a crescut și a fost educat. El nu înțelege acest capitalism și se joacă cu regulile lui, ia decizii populiste pe holurile Parlamentului rușinii și vrea să creadă că românul este român și nu capitalist. El propune ca elevii să rămână la școală în plus și să li se ofere o masă caldă dupa terminarea cursurilor.

A mai auzit el să se întâmple așa ceva în lumea capitalistă cu tradiție ?
Cu siguranță răspunsul este NU, pentru un sistem public de învățământ. El este un capitalist copilăros căruia i se pare că acest capitalism îi dă voie să ia orice decizie care i se pare de bun simț. Te înșeli domnule Boc. Nu cunoști perversitatea capitalismului, el nu este construit luând în calcul bunul simt care ne-a animat în sistemul socialist, trăit de generația dumneavoastră și a mea, acest capitalism ia în calcul banul și posibilitatea de a-l face cât mai repede chiar dacă este cazul să se calce pe cadavre. Domnul Boc crede că este mai bine asa, dar nu realizează că acest sistem așa numit “after school”, este un sistem care nu numai că nu are legătură cu capitalismul în plan public, dar poate aduce si va aduce dezavantaje inimaginabile.

Domnule Boc gândește-te la faptul că românii au învățat repede să fie capitaliști, dar așa cum au crezut ei, ca și dumneata.
Mărirea numărului de ore de școală și oferirea unei mese calde, într-o societate capitalistă aduce după sine un risc major, un risc pe care oameni pe care ai vrut să îi ajuți îl vor transforma în avantajul lor și vei renunța la acest program și vei ieși pe ușa din dos huiduit de acei oameni care acum te aplaudă pentru implementarea lui.
În baza acestui program, prin perversitatea sistemului capitalist va trebui să asiguri școala și elevii care activează în cadrul acestui program, va trebui ca statul să plătească asigurările lor la o companie mare de asigurări, pentru că una mică nu are forța de a lupta în fața uraganului pe care îl vor declanșa armata de avocați, atunci când un copil se va accidenta la școală în acest extra timp de studiu, când se va îmbolnăvi de vreo simplă indigestie și chiar când va demonstra stări de stres datorită încărcăturii psihice generate de un program prelungit.
Procesul în tribunal, se va muta cel mai sigur într-o țară cu tradiție în capitalism și unde cei pe care ai vrut să îi ajuți vor câștiga cu siguranță în potopul de lacrimi ale fățărniciei capitaliste.

Domnule Boc, mai ai mult până să aprofundezi legea capitalistă care nu este una de natură să fie strigată din toate mădularele pe posturile de radio, ci una cu multiple înțelesuri. Capitalismul are legi clare, dar pe care nu ni le-a predat încă la mulți dintre noi, dar când va fi nevoie vă asigur că vor da la o parte praful de pe aceste cărți cu legi și le vor aplica.

Nu te juca cu banii contribuabililor, domnule Boc, gândește capitalismul și întrebă pe cei care au studiat și au fost umiliți de acest capitalism. Nu încerca să fii în suflet un țăran curat și simplu educat la școala de suflet a socialismului și pe de altă parte să exprimi idei capitaliste.

Trebuie să mai învățați domnule Boc, ăsta este adevărul, iar miniștrii aleși de dumneavoastră fac gafe pe fondul înțelegerii greșite a acestui sistem capitalist, în fiecare zi, dar încă aveți avantajul că atât Geoană dar mai ales Antonescu nu cunosc nici ei foarte bine cum stau lucrurile. Sunteți lăsat intenționat pentru a vă crea încredere în faptul că ați înțeles lecția, dar încă nu ați citit nici titlul, credeți-mă.

Eu nu cred că Primul Ministru Boc are o singură interpelare oficială, în care să nu facă gafe în ceea ce privește modul de abordare a sistemului capitalist, el fiind un capitalist infantil.

Fiul meu s-a accidentat destul de dur având peroneul rupt în timpul unui meci de fotbal American la nivel de liceu, au urmat toate procedurile medicale importante și în final s-a refăcut și este ok, dar ceea ce vreau să spun este că am gândit acest lucru ca un lucru firesc pentru că și eu am jucat mulți ani fotbal și am avut o serie de accidentări care în final m-au scos din activitatea de performanță.
După câteva zile de la nefericitul accident, m-am întâlnit accidental cu un avocat căruia, din vorbă în vorbă i-am relatat că sunt supărat datorită accidentării care a suferit-o copilul meu pe stadionul de fotbal American al școlii.
Știți care a fost reacția lui, imediat mi-a spus că mâine dimineață să vin la el la birou și să demaram procesul prin care să dam în judecată școala și cei care îngrijesc terenul și pe profesorul care era antrenor și așa mai departe, pentru că putem face câteva milioane.
Am rămas mut și nu am putut să îmi revin decât după câteva minute și am făcut-o spunându-mi singur ”nu ai înțeles sistemul, ăsta nu este sistemul în care ai fost tu educat, ești departe de el și ai nevoie de timp și dorința de a-l înțelege”.
Am declinat invitația lui, mulțumindu-i și asigurându-l că data viitoare voi fi la el, dacă se mai întâmplă ceva.

Știți dumneavoastră, domnule Boc, faptul că aici primul lucru pe care emigranții îl învață este să dea în judecată pe cei care nu le dau drepturile, chiar dacă de multe ori ei nici nu știu ce drepturi au, dar emoțional ei cred că le au și de multe ori câștigă.

Am luat de la grădiniță, cu mașina, pentru că așa cum am mai spus sunt taximetrist, chiar dacă am terminat două facultăți în România, o mamă româncă venită de scurt timp în Canada și care a întrebat copilul cum a fost la grădiniță, la care copilul i-a arătat că are o julitură la obrazul stâng. Știți ce reacție a avut acea tânără româncă, nu vă vine să credeți, mi-a spus “te rog să mergi în altă direcție pentru că vreau să iau legătura cu avocatul meu și să merg la spital pentru a obține un certificat medical”.
Am fost indignat pentru că părinții mei, mai ales tata, mă “atingea” atunci când veneam acasă și-i spuneam că un alt copil m-a bătut. Cam așa stau lucrurile cu capitalismul la acest nivel al străzii și al oamenilor de rând.


Acum câțiva ani, am încercat să deschid o afacere, care mi se părea extrem de rentabilă, cu un plan solid de fezabilitate și cu perspective foarte bune. Am încercat să deschid aici în Canada ceva similar cu fosta Casă a Pionierilor, un complex de educație cu cercuri tehnico aplicative. Am încercat acest lucru pentru că aici foarte puțini tineri știu ce vor să urmeze chiar fiind în clasa a 12a, cei mai mulți dintre ei merg la grămadă acolo unde îi admit facultățile funcție de mediile din liceu, iar a doua rațiune a fost rațiunea că este un mare gol în economia lor în ceea ce privesc meseriașii de diverse domenii.
Am făcut toate demersurile legate de finanțare și am obținut aproape tot ce era nevoie.
Ce credeți că mi s-a întâmplat? Am mers la Ministerul Educației și la Primărie. Nu am să detaliez discuțiile avute însă vreau să vă spun că problemele au pornit atunci când m-au întrebat dacă știu ce înseamnă lucrul acesta, legat de companiile de asigurări, pentru asigurarea fiecărui copil, de la plecarea de acasă și în tot ceea ce face, până la ajungerea înapoi acasa.

Au sunat la o companie de asigurări și mi-au dat răspunsul: ”planul a căzut, companiile mari de asigurări nu vor să asigure o asemenea afacere pentru că este una de risc ridicat și nu vor să o acopere financiar la nici o suma”

Am rămas mut și am plecat mai departe, am fost în Toronto la una dintre cele mai mari companii de asigurări și am primit același răspuns după o discuție amănunțită cu ei.

Hei, dragă domnule Boc, ca să fiu în ton cu engleza, dumneavoastră, ”wake up and start to read”, asta pentru că văd că vă vine mai ușor să vorbiți în limba engleză, dar nu știu de ce, pentru că ambele limbi și româna și engleza, sunt extrem de grele pentru mulți dintre noi.

Cazuri de acest gen pot fi văzute la fiecare jumătate de oră în tribunalele lor, lăsându-se cu circ și lacrimi false și câștigând în fața unor instituții care nu au pus pe cei responsabili să semneze o mie de hârtii în fața avocaților și nu în particular, înainte de a începe o activitate.
Ceea ce faceți dumneavoastră domnule Boc este sinucidere și o spun chiar fără a ști dacă mesajul va ajunge vreodată la dumneavoastră, dar cei care îl vor citi vor avea aprobarea sistemului în scurt timp.

Sunt multe de spus și am să mai relatez un fapt pentru a va da o cât de cât imagine a perversității sistemului capitalist pe care il venerați și care se va întoarce împotriva dumneavoastră și al modului de interpretare al lui de către cei implicați.
Eu am și un van (microbuz) destinat transportului de persoane cu handicap locomotor dar și de altă natură, ei fiind în cărucioare cu rotile (wheelchairs), al bătrânilor și altor categorii de pacienți, către spitale și alte destinații și lucrez în legătură directă cu guvernul Canadian.
Știți dumneavoastră că există o legislație care spune că acești nefericiți ai sorții care au venituri mai mult decât limitate, printre ei fiind și copiii pe care îi duc la școală, ar trebui să aibă un număr de înmatriculare la acest cărucior dacă il folosesc la transport pe stradă și cei mai mulți o fac fără probleme. La fel, ei ar trebui să aibă o asigurare pentru că oricând pot avea un accident, pot scăpa de sub control acest scaun electric datorită afecțiunilor locomotorii.
Ați văzut vreodată pe cineva în această situație ? Ați văzut pe vreunul dintre ei să aibă număr de înmatriculare sau asigurare? Răspunsul meu este NU și credeți-mă că lucrez în lumea asta și am văzut multe orașe în Nord America, dar nicăieri nu au aceste legale accesorii.
Ce s-a întâmplat când un cetățean handicapat a fost lovit de o mașină în timp ce el a ieșit necontrolat în stradă de pe aleea din fața casei (driveway)?
Conducătorul automobilului a fost de vină pentru că statul l-a apărat pe cel în cărucior și s-a prevalat de faptul că el nu avea asigurare și a trebuit ca asigurarea bietului șofer să plătească “deranjul”, bineînțeles după ce presa aservită structurilor guvernamentale a indus și o stare emoțională în cititorii articolului.
De ce s-a implicat statul și de ce nu a avut asigurare?
Statul s-a implicat pentru că el nu avea nici un interes să forțeze pe cel în cărucior să își asigure căruciorul, deoarece el nu are venituri și implicit statul ar fi trebuit să plătească pentru el, acesta fiind pe asistentă socială și suma lunară primită este derizorie în raport cu un consum normal de subzistentă.
Statul a închis ochii și permite mai departe să se meargă la fel, cu cărucioarele electrice fară număr de înmatriculare și fără asigurare și uită în sertar acea lege care spune altfel, atâta timp cât le este bine celor de la primării și alte organe de stat și cât nu trebuie să consume bani de la bugetul local sau federal, dar legea există și prevederile ei sunt clare.

Aș putea continua seria exemplelor timp de zile sau săptămâni, dar ceea ce am vrut să subliniez este că sistemul capitalist pervers nu are nimic comun cu regulile de bun simt de la Răchitele, și nici cu bunul simt și respectul dobândit de domnul Boc în anii în care a fost educat, respect la care nu poate renunța și nu înțelege că suntem în situația unui sistem cu două coordonate și  anume, valorificatori și valorificați, iar mijloacele sunt altele decât cele pe care le știe domnul Boc.


La fel îl mai aud pe domnul Geoană discutând în diverse ocazii despre acest capitalism și faptul că dânsul l-a înțeles trăind mai mulți ani în SUA. Domnule Geoană, capitalismul nu se învață prin geamul fumuriu al limuzinei negre consulare, el se învață în stradă, acolo unde se suferă, acolo unde este umilința, sărăcia și conflictele de zi cu zi, acolo unde se are în vedere ca sistemul să penetreze și să asigure bogăție celor care înțeleg pe ce principii a fost construit acest sistem.
El nu se învață în fața mai multor pahare și la petrecerile cu un domnul Tatulici așa cum scria presa vremii când erați diplomat de bază la ambasada României din Washington, ca să nu spun ambasador. Domnul Geoană a mers acolo trăind capitalismul cu ochii copilului privilegiat care nu a avut frustrări nici în occident și nici în țara unde tăticul i-a oferit tot ce a fost necesar, din poziția lui apropiata nomenclaturii de la acea vreme și anume de șef al gărzilor patriotice pe țară.
Capitalismul, domnule Geoană te învăță că orice cuvânt scos din gură trebuie bine gândit și iți dă palma mortală atunci când, binele altora ai senzația că este și binele tău. Mai ai de învățat domnule Geoană și cu siguranță atât dumneavoastră cât și ceilalți interpreți ai capitalismului veți fi pedepsiți de societatea pe care o trâmbițați, dar cel mai rău va fi că niciodată poporul român nu va ști cât a pierdut și cât va pierde pe altarul capitalismului datorită lipsei dumneavoastră de înțelegere referitoare la regulile care guvernează acest sistem.

Analiza sistemului educațional are aspecte care nu pot fi imaginate de români, ei având imaginea tinerilor din filmele occidentale cu minciuni.
La cele mai multe licee și în special catolice (mare rușine),în fața cancelariei (main office, cum îl denumesc ei) la circa 20-30 de metri, există un țarc pentru elevii care vor să fumeze și culmea în fața țarcului este în fiecare dimineață un profesor care îi supervizează și are grijă ca să nu se întâmple ceva în timp ce elevii fumează, de cele mai multe ori marijuana sau alte țigări.
Toată lumea știe că sub 19 ani nu se pot cumpăra țigări și cu toate acestea liceul nu numai că acceptă ideea și încalcă legea, admițându-le să fumeze dar le pregătește și cadrul organizatoric pentru o astfel de activitate nocivă și chiar am o serie de fotografii cu acești profesori pândari ai țarcului cu tineri elevi care fumează, este incredibil câtă ignoranță și dezinteres, totul numai în slujba banilor și afacerilor cu orice preț, fără a mai vorbi de educația acestor tineri și de respectul lor față de profesori și legi.
Asta este libertatea de care se discută în sistemul capitalist, cu reguli care se aplica numai atunci când nu le iese pasența financiară celor care  conduc destinele acestui sistem.
Am discutat cu mai mulți profesori de liceu și din universități. Am întrebat la nivel de liceu, de ce elevi sunt așa de slab pregătiți, pentru că sunt statistici și publicații care arată că mai bine de un sfert din elevi din clasa a 12a nu știu să scrie după dictare și multe altele.
Profesoara al cărei nume nu îl voi da, mi-a dat o lecție pe care nu am înțeles-o până atunci. Mi-a explicat că într-o țară cum este Canada și chiar și USA, în fiecare an la liceu vin copii noi în clasă, copii de emigranți care au parcurs un curs de 4-6 luni de cursuri ESL (English Second Language) după care au venit la clasa. Ea ma întreaba: ”ce pot preda acestor tineri din moment ce ei nu au un vocabular, decât de maxim 500 de cuvinte?”, și are dreptate.

Dar mai mult, această situație penibilă este amplificată de  Ministerul Educației atât din Canada cât și din USA, care au o programă de liceu la limba engleză și nu numai,dar la engleza este ridicol și anume tinerilor li se dă de învățat pentru testele de clasa a 11a și a 12a opere ale lui Shakespeare, Richard III, Romeo și Julieta, Macbeth și altele, doar Neguțătorul din Veneția a fost scos la presiunile reprezentantei unei impresionante comunități evreiești.
Și atunci profesoara îmi spune că trebuie să vină în fiecare an la un nivel mult mai jos pentru a-i face și pe tinerii emigranți să înțeleagă ceva. Discuțiile au fost mult mai complexe dar ele vor fi tratate gradual pe parcursul editării diferitelor articole pe acest site.
Închipuiți-vă că însăși copiii canadieni nu înțeleg nimic dintr-o lectura și un limbaj de care nu vor avea nevoie niciodată, vă dați seama cu ce plăcere citesc emigranții aceste opere ale marelui Will.
Credeți că nu se știe acest lucru, și că se face în necunoștință de cauză?
Răspunsul este NU și am să vă dau posibilitatea de a reflecta.

Saltul de la liceu la facultate este uriaș și 60% dintre cei admiși la facultate renunță în primul an (drop out) după ce au dat bani pentru primul an, care reprezintă mai multe mii de dolari.
Dar sunt și unii care nu renunță și mai dau alte mii de dolari fără să înțeleagă mare lucru și merg la psihologi angajați special de facultate care le dau sfaturi legate de modalități de a învăța, modul cum să își organizeze timpul(time management) și altele după care plătesc încă o dată și dacă îi țin buzunarele pot termina și o facultate.

Este impresionant numărul studenților care beau în exces și consumă droguri, violența este un alt aspect dat de modul cum sunt educați până la acel nivel.
Și totuși am fost surprins că, în contextul în care mase mari de emigranți sunt înrolați în muncă fără a mai fi interesați în a urma o universitate, de ce acești tineri canadieni și americani nu urmeaza totuși în grupuri mari o instituție de învățământ superior și în acest sens am avut o discuție cu o serie de tineri care au terminat liceul.
În cea mai mare parte a lor îmi explicau rațiunea pentru care nu merg la facultate, prin faptul că pe parcursul facultății ar trebui să plătească, cu totul inclus, cu bani primiți împrumut de la guvern, în medie în jur de peste 20,000$ pe an, iar la Drept și Medicină se poate ajunge chiar la peste 100,000$ pe an. Ei fac socoteala că la final ar avea de plătit peste 80,000$, în cel mai bun caz, după care ar urma să se desprindă de părinți, ceea ce ar însemna că ar trebui să își cumpere o casă, care mai însemnă un credit pe care trebuie să il obțină de peste 250,000$, după care vine mobilarea casei sau apartamentului, cumpărarea unei mașini necesare și alte “mici” cheltuieli care în final însumează un potențial credit de peste 400,000$, pe care ei nu știu dacă il pot acoperi cu un salariu și un job care în fiecare zi poate să dispară.
În plus, ei pun problema că pentru mai bine de 20 de ani, viața lor va fi restrânsă la activități austere ce trebuiesc efectuate pentru a plăti datoriile si în acest fel, vad ca prioritar simplul efort de specializare la locul de muncă, chiar dacă salariul este mai mic și posibilitățile de avansare sunt mai mici. Este un mod de a gândi.
Credeți că cei care conduc această societate capitalistă  nu știu de aspectul acesta ?
Ma îndoiesc de acest lucru, ba chiar cred că il valorifică la maxim și am să va las să o gândiți cum credeți că o fac, acesta fiind unul dintre subiectele pe care aș vrea să îl dezbatem împreună.

Este acesta un sistem care trebuie copiat? Este normal ca mergând la facultate să plătim mii de dolari pe an pentru cărți, care nu sunt subvenționate de stat, care la rândul lui subvenționează programe stupide ? Este necesar ca sistemul să aleagă pentru noi sau noi să alegem ce ne convine din sistem și să încercam să îl realizăm după cerințele noastre? Victoria împotriva sistemului este o victorie a noastră sau o alienare a noastră de realitățile “constructive” dictate de sistem?
Avem ceva de lucru în a analiza răspunsurile cele mai adecvate pentru a construi viitorul copiilor noștri și implicit al nostru.

Ar fi necesar să ne gândim ce ne-a făcut pe noi când eram elevi și studenți, să învățăm și să avem o atitudine constructivă și responsabilă față de școală. Știam noi de comunism sau puteam alege altă soluție, ne împiedica pe noi comunismul să învățăm? Ne plăcea nouă matematica, fizica, chimia și așa mai departe în așa fel încât să ne mobilizăm pentru a cunoaște cât mai mult?

Ceea ce răzbate vizibil din această analiză este că, eram educați de acasă să învățam, aveam respect față de profesori și de temele pe care ni se dădeau.
Copiam în pauze exerciții pe care nu le făcusem acasă ca și temă, ne era rușine să spunem că nu ne-am făcut tema, ne ridicam în picioare când intra profesorul și știam că în mâinile lui sta cât vom ști și în general reușita noastră. Părinții veneau la ședința cu profesorii și din când în când fără a fi ședință, ei credeau în profesori și în pedepsele date de ei,îi încurajau în colaborare cu ei și ne pedepseau dacă nu învățam.
Într-un cuvânt, la toata lumea îi păsa de viitor și de o competiție după ieșirea din scoală. Am fost la nenumărate discuții cu profesorii la nivel de liceu și universitate aici în Canada. Am fost surprins când o profesoara fiului meu din liceu, la o întâlnire solicitată de mine cu dânsa, mi-a spus că sunt singurul părinte care cere acest lucru și că toți ceilalți părinți vin o singură dată la școală la întâlnirea de început de an profesor – părinte, o întâlnire mai mult formală și cu zâmbete perverse.
Am continuat să mă duc aproape în fiecare săptămână pentru că aș fi vrut să cunosc cum lucrează sistemul și să fiu de folos cu un sfat actualizat pentru fiul meu.
Am sesizat un nivel de discriminare evident în relația elev-profesor, și am întrebat o altă profesoară, care este corelația între sistemul de notare de la 1 la 4, sistemul de la F la A și sistemul procentual, pentru că nu realizam cum la final se discută de un rezultat în procente dar pe parcursul anului erau folosite celelalte două sisteme de notare.
Mi-a explicat că există o corespondență și am să dau un exemplu pentru a desluși clar gradul de discriminare și faptul că rezultatele ulterioare ale elevului sunt la latitudinea profesorilor indiferent cât știi și că ei te pot duce într-o situație în care să ai impresia că știi dar în realitate să nu ai acces la o universitate.

Mi-a spus, printre altele că B înseamnă între 78 și 85%, aceste cifre fiind cele mai semnificative pentru mine și nu aș vrea să continui cu sistemul aberant de notare.
Dupa care am întrebat cum este posibilă o asemenea marjă și cine dictează dacă elevul se încadrează în limita superioară sau inferioară, asta pentru că marea majoritate a facultăților admit elevi de liceu cu note în general peste 81-82% la cele mai bune șase materii de nivel academic.
Profesoara mi-a raspuns că funcție de participarea elevului la clasă, dar eu înțelesesem că participarea lui la clasă este evidențiată prin nota obținută. În felul ăsta am înțeles că viitorul copilului nu este legat numai de învățat ci mai ales de cât de plăcut este de către profesoară si că sistemul este făcut ca să devenim cât mai confuzi în fața unor rezultate care până la urmă nu le putem înțelege de unde vin.

Acest sistem educațional și modul cum sunt mobilizați tinerii spre a învăța, a creat generația de tineri pe care eu o categorisesc în mare ca fiind a lui “I don’t care”(nu îmi pasă) și “Doesn’t matter”(nu contează), o generație care folosește atât de des grupurile acestea de cuvinte, că ai avea impresia că au venit la școală și în viața de zi cu zi numai că să fie undeva și că aceste activități sunt de timpul liber și mai ales că ei înțeleg că viata începe prin a face ceea ce le place și după aceea dacă mai rămâne timp, să facă și ceea ce trebuie.
Generația noastră a fost în așa zisul socialism în care am trăit, o generație care în mare parte începusem viața prin a face ceea ce trebuie după care gândeam că vom face ceea ce ne place, dar unii dintre noi, din păcate, am înțeles că viața începe și se sfârșește prin a face numai ce trebuie pentru că așa am fost educați și am căutat mereu eficiența și nu plăcerea.


Ce poate realiza generația celor două grupuri de cuvinte?
Pot deveni supuși ascultători, niște executanți de slabă calitate, dar cu cerințe și o structură de consum dictate, o generație care simte că îi este bine dacă nu are responsabilități și se distrează mărunt, o generație de criză din păcate și noi suntem sau putem fi parte la acest dezastru de proporții.


Există și poate fi viabilă cea de a doua variantă și anume de a învăța pentru a deveni educat?
Ea poate fi parțial valabilă dar este o varianta de risc în care educația survine sub alte forme în urma procesului de învățământ și dacă nu există fundamentul unei educații primare și coercitive de la vârste fragede, ne putem întâlni cu oameni care urmează școli și universități dar care în plan social nu reprezintă prea mult, gândesc sub impulsul a ceea ce au învățat și au mai puțin simțurile care să aducă succesul deplin în relațiile interumane.

Eu cred că evoluția favorabilă a acestui fenomen trebuie începută acasă și cu prima lecție care trebuie să includă lipsa de încredere în sistem și lupta cu el, lupta cu sistemul capitalist care creează ce are el nevoie și nu urmărește o cultură generală de masă.
Trebuie început cu prima lecție în care tânărul să înțeleagă faptul că el nu este parte a sistemului ci că el trebuie să creeze propriul mini sistem în cadrul sistemului mare, care trebuie respectat și mai ales că în general nu cine intră în joc câștigă, ci de cele mai multe ori acela care creează propriul lui joc, cu reguli care să il avantajeze și să il poziționeze în cadrul sistemului cât mai favorabil. În 1999, când am emigrat în Canada, în fața uneia dintre cele mai faimoase universități în domeniul computerelor, am văzut un mesaj în care scria: "Legile sunt făcute pentru a fi respectate de cei ce nu își pot face propriile lor legi". Am înțeles atunci a societatea lor este divizată, asa cum am mai spus, in valorificați și valorificatori.


Eu cred că încă mai putem face ceva, cred în părinți și în posibilitatea lor de a înțelege, că a lucra și a face bani este necesar, dar a folosi o ora pe zi în discuții cu copiii și a-i controla la lecții, a sta de vorbă cu ei și a le inocula importanța informației și a școlii în viață sunt aspecte care vor da roade și ne vor crea nouă un complex pozitiv în fața acestui sistem capitalist cu prioritățile lui, de cele mai multe ori de natură distructivă pentru familie. Să construim un sistem nou și să muncim pentru a-l face funcțional, sa creem o rețea de oameni care vor și care cred că se poate.

Cu mulțumiri,

Adrian Coșereanu

 

Last Updated on Sunday, 22 November 2009 18:43  

ORA EXACTA

Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?




In urma cu citeva zile Mugur Isarescu,asa zisul Guvernator al BNR declara cu nonsalanta unui bolnav mental ca este ingrjorat de modul cum tinerii ii vor acoperii pensia lui de batrinete atunci cind va iesii din cimpul muncii.Poate ca era beat, dar pentru un Guvernator BNR, chiar si beat fiind nu este o scuza a spune asemena enormitati.Nu este nici prima si nici ultima prostie debitata de reputatul specialist bisnitar de la BNR ancorat la corabia chiorului.

Cum poate el crea imaginea muncii lui in cadrul BNR care a reprezentat si reprezinta o pirghie importanta in economia nationala,lovind in tineri?

Atit a facut el,incit sa nu aiba incredere in tineretul roman? Pai atunci de ce a stat acolo si de ce mai cere pensie daca nu crede in ei si in ceea ce a facut?

Merita el pensie dupa ca e a trimsi tineretul la cules capsuni pentru a acoperii gaurile produse in bugetele de familie de o guvernare a BNR falimentara?

Oare nu este el un produs al unui sistem(capitalist) care ne ignora si ne sfideaza chiar si prin declaratii de acest fel? Halal sistem !!