ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home ȘTIRI si ACTUALITĂȚI Politica monetara poate genera inegalitate. In aceasta perioada, inegalitatea creste permanent, ceea ce demostreaza o politica monetara defectuasa sau voit indreptata catre avantajele unui grup....

Politica monetara poate genera inegalitate. In aceasta perioada, inegalitatea creste permanent, ceea ce demostreaza o politica monetara defectuasa sau voit indreptata catre avantajele unui grup....

E-mail Print PDF
User Rating: / 0
PoorBest 

Foarte putin se discuta despre relatia dintre politica monetara si creseterea inegalitatii in societate. In Romania, Isarescu nu o va face niciodata, cu toate ca politica monetara o face Banca Nationala a Romaniei, dar el nu mai este de mult al Romaniei si deci nu are cum sa o faca in favoarea romanilor.

Pe de alta parte, vad pe ecran faptul ca unele banci din Romania, au o dobinda mai mica la imprumuturile in lei, decit cele in euro, iar lumea a ramas perplex.

Dar lumea nu este informata de presa josnica si arondata din Romania, despre modul de gindire al celor din UE si cum vad ei acest subiect, pentru ca a devenit unul de prima importanta si cu mari implicatii atit in viata economica cit si sociala.

SUA nu a luat in seama acest aspect in 2007 si economia globala a ajuns in situatia precara pe care o vedem astazi, iar raul inca nu este la final.

Bancherii americani au vrut sa creeze o imagine favorabila sistemului financiar capitalist si fortei lui de autorefacere, imprumutind in stinga si in dreapta, fara a fi responsabili, fara nici un fel de garantii, in ideea ca America va arata asa cum o prevedea Bush si anume "ownership society", o imagine falsa, dar pe baza caruia, oamenii ar fi trebuit sa munceasca la darimare si sa accepte orice loc de munca pentru a platii datoriile clelor ce i-au imprumutat iresponsabil. Nu a fost sa fie asa, iar inegalitatea a devenit un flagel al sistemului capitalist.

 

Politica monetara, este evident un factor de prima importanta in crearea inegalitati sau eliminarea ei, intr-o oarecare masura, prin mecanismele la indemina Bancilor Nationale. O simpla schimbare de nivel a dobinzii, influenteaza major nivelul de cheltuieli al consumatorilor, al poporului, la fel si ratele fixe sau variabile ale dobinzilor, la fel si pozitia consumatorului, de creditor sau debitor si in ce proportie.

Toate acestea au un impact macroenconomic de luat in seama, economia pe ansamblu raspunzind politicii monetare dictata de Banca Centrala. Pe de alta parte, raspunsul agregat ale economiei, duce la un alt mod de distributie al bunurilor si banilor in societate pe timp de criza, cind socurile economice nu afecteaza la fel toate categoriile sociale.

O tiparire de bani de proportiile celei din SUA, duce la o explozie a preturilor, deoarece se creaza un mediu speculativ, oamenii avind acces la credite ieftine si dorind sa cheltuie, in ideea ca ar putea sa fie in viitor mai rau, dar cheltuiala lor este pe credit... ceea ce duce la inegalitate.

In acelasi timp, o dobinda redusa iresponsabil si fara un calcul al consecintelor, face ca economiile populatiei sa nu mai fie avantajoase, mai ales pentru cei in virsta, care au acumulat in ideea ca dobinda le va inmultii banii cind nu vor mai fi in cadrul fortelor de munca.

Aceste doua aspecte, duc inevitabil la crearea unei inegalitati de proportii.

Sa vedem in continuare, cum vad cei de la conducerea UE acest aspect si chiar si americanii.

In primul rind , ei pleaca cu analiza de la impactul politicii monetare in distributia bogatiei, venitul oamenilor care muncesc si consumul pe societate.

In acest sens, ei identifica cinci canale financiare, care pot afecta pozitiv sau negativ inegalitatea la nivelul unei societati.

1. Canalul care reprezinta compozitia veniturilor. Cele mai multe gospodarii se bazeaza, in existenta lor, pe salariul membrilor familiei sau al celui care reprezinta aceasta gospodarie, deci se bazeza pe munca efectiva in economia reala.

Alti membri ai societatii, nu foarte multi, primesc cistiguri materiale in urma actiunilor achiztionate de la diferite companii sau din sistemul financiar speculativ capitalist legat la Wall Street. Daca politica monetara expansionista a capitalistilor duce la cresterea profitului cu mult mai mult decit cresterea salariilor, veniturile sint din ce in ce mai disproportionate intre cele doua categorii si deci inegalitatea se adinceste.

2. Al  doilea canal, ar fi cel al segmentului financiar. In acest fel, daca unele persoane sau organizatii tranzitioneaza in mod periodic pe piata financiara, ele sint afectate de schimbarile de pe piata si mai ales de banii tipariti si aruncati pe piata, cu mult mai mult decit altii. Deci o crestere a volumului de bani pe piata, duce la redistribuirea bogatiei spre cei care sint conectati la piata financiara, ceea ce in final are impact asupra inegalitatii in consum.

3. Al treilea canal, reflecta economia reala si circulatia banilor in cadrul ei. Daca cei ce cistiga putin din munca lor, au tendinta de a economisii sub anumite forme si deci blocheaza anumite sume de bani, de frica raului si mai rau, dar ei nu detin bunuri finanicare speculative, asa cum se intimpla cu categoria celor ancorati la piata financiara, deci avem de-a face cu o politica monetara defectoasa a Bancii Centrale in sens inflationist, care duce la transferul bogatiei, de la cei care muncesc si au salarii mizerabile, la cei cu venituri mari de pe piata financiara, ceea ce duce inevitabil,in final, la o inegalitate in consum.

4. Un alt canal care deplaseaza inegalitatea in societate, este canalul de redistribuire a economiilor realizate. Acest lucru inseamna ca, de dobinzile mici fortate prin tiparire si  aruncarea banilor piata, vor beneficia cei ca imprumuta, in detrimentul celor care economisesc.

In general, cei care economisesc sint mai bogati sau au mai multa bogatie decit cei ce imprumuta, chiar si pe categorii de virsta, ceea ce ar trebui sa reduca inegalitatea pe consum, dar problema este ca cei ce imprumuta, foarte multi dintre ei, imprumuta pentru consumul vital si nu pentru derularea unei afaceri, iar preturile pe piata sint aruncate in aer de aceasi tiparire iresponsabila, iar cei ce imprumuta vor trebui sa obtina mai multi bani de la banca in final, dobinda agregata fiind mai mare la acele sume, ei trebuind sa consume o structura din ce in ce mai precara de marfuri.

Aud in sistemul capitalist actual, ca economiile se refac, iar ca indicator, economistii lor, iau consumul, care dupa opinia lor, este in crestere si chiar asa si este. De ce este in crestere si sub ce forma? 

Pai, este foarte simplu, noi toti cheltuim mai mult, dar pe ce structura si la ce renuntam pentru a cheltuii mai mult, nu spune nimeni. Daca pretul gazului, apei, energiei electrice, alimentelor,transportului, caselor mobilierului si asa mai departe, cresc, este evident ca nu putem evita aceste consumuri, iar agregat, noi am consumat mai mult, dar am renuntat la a mai ne lua haine, la a avea un concediu pentru refacerea fortei de munca, la a amerge cu sotia sau familia la un restaurant si am amputat tot felul de programe sociale pe care inainte le aveam in vedere.

Nici un economiat vestic nu arata faptul ca a scazut masiv consumul pentru aceste modalitati de refacere a fortei de munca sau crearea unui cadru cit mai placut in familie... Pentru ca acolo este dezastru... 

5. Al cincilea canal, este cel al eterogenitatii cistigurilor. Venitul obtinut  la locul de munca este principala sursa pentru foarte multe familii, iar functie de cistiguri, aceste familii raspund diferit unei politici monetare. De exemplu, daca somajul scade disproportionat in cadrul segmentului cu un venit relativ mic, cei de la capatul de jos al clasamentului valoric al cistigurilor, sint cei mai afectati, pentru ca in directia lor, distributia a fost facuta disproportionat si cu fluctuatii.

Ideea de baza ar fi ca politica monetara prin pirghiile ei, sa reduca somajul si in final inegalitatea.

Un ultim studiu al McKinsey Global Institute, arata ca mentinerea dobinzilor extrem de mici, apropiate de  zero in Marea Britanie si SUA, au adus un prejudiciu de peste 630 de miliarde de dolari celor ce au avut bani economisiti la banca, fata de o dobinda normala ancorata la economia reala si necesitatile societatii, ceea ce face ca multi oameni in virsta sa ceara ajutor de la stat pentru a iesii din situatia financiara dificila, pe ca nu au anticipat-o. Pai, atunci unde este cistigul si pentru cine? Foarte simplu, pentru ca tot cei ce muncesc trebuie sa plateasca,din taxe, pentru acesti oameni in virsta in cadrul diferitelor programe de sprijin, pentru ca marile corporatii deja au plecat in Asia sau au adoptat mecanisme de "fiscal inversion" prin care evita plata oricaror impozite si taxe...

Gospodariile in care sint familii tinere, sint in general cele care imprumuta, sint incadrate intr-un tablou al beneficiilor imprumutului facut, iar cei care au economisit bani sint zugraviti ca cei care pired, dar in realitate ambele categorii pierd insa diferenta este in timp.

O alta problema, care apare si dezchilibreaza si mai mult piata, creind o inegalitate de proportii, este faptul ca multi pensionari sau chiar oameni care au avut o afacere si au economisit bani, vazind dobinzile foarte mici practicate datorita tiparirii continue de bani, isi muta fondurile in alte categorii cu risc mai mare pe piata, unde preturile par sa creasca, cum este piata spatiilor de locuit si comerciale, o piata total artificiala, acolo unde fluctuatiile sint foarte mari si acestia pierd tot ce au, prin intermediul fondurilor "hedge funds" si altele, de investitii cu grad de risc mai ridicat, ceea ce face ca distributia bogatiei sa duca la o si mai mare inegalitate, acei oameni care au pierdut in ideea ca vor da lovitura, fiind in general la o virsta la care au nevoie de sprijin.

Acest lucru se intimpla datorita crearii unei economii artificiale, in avantajul unui grup, care acum gașeste ca necesar sa "balanseze" distributia in mod periodic, pentru ca din aceasta "balansare financiara" sa aiba alte avantaje si sa creeze impresia refacerii, care nu va mai veni niciodata.

Fenomenul mi se pare ca o imagine de mare tristete la care am fost martor si anume scufundarea unui ponton plutitor, cu peste 200 de oameni pe el, in care disperarea ii facea pe oameni sa se deplaseze de pe o parte pe alta a pontonului, pina cind prinsi unii de altii, s-au scufundat. Si atunci si acum a fost si este vorba de oameni dar in capitalism, inaintea omului, este banul si cei ce il pot face cit mai repede si in mod salbatic, fara scrupule....

 

Adrian Cosereanu

 

Last Updated on Tuesday, 04 November 2014 22:11  

Add comment


Security code
Refresh


Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea exista o lume fara Romania?

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.


Afacerile guvernului canadian cu indienii nativi din anumite provincii au scos la iveala sume fabuloase care sint platite sefilor de triburi pentru a acoperii o serie larga de matrapaslicuri ale guvernului.Seful tribului Peguis cistiga anual 220.000$ care nu sint taxabili.Un alt sef de trib,al Enoch Cree Nation cistiga 175.000$ pe an si asta comparabil cu salariul anual al unui rezident al zonei respective, care este de 15.000$ pe an.Seful tribului 543-person Piapot din Saskatchewan, este platit mai bine decit primul ministru al Provinciei.Trebuie spus ca, contribuabilii canadieni care platesc taxe uriase,ofera acestor triburi peste 7 miliarde de dolari pe an si nu au acces la nici o informatie pentru a vedea cum sint distribuiti bani lor.Canadieni s-au saturat de secretomania aceasta si au pus presiune pe guvern sa li se arate cum sint cheltuiti bani in acesta directie.Sa nu trezim in Romania cu sefii tiganilor ca li se acorda si lor salarii anuale de acest gen pentru a acoperii si vota un guvern uncapabil.