ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home ȘTIRI si ACTUALITĂȚI Capitalism în perioada glumelor economice ridicole… Nebunia dorintei de creştere a inflaţiei, în timp ce salariile nu pot fi crescute…. Paradox capitalist…

Capitalism în perioada glumelor economice ridicole… Nebunia dorintei de creştere a inflaţiei, în timp ce salariile nu pot fi crescute…. Paradox capitalist…

E-mail Print PDF
User Rating: / 0
PoorBest 
Auzim permanent de faptul că mizeriile de la băncile naţionale ale ţărilor dezvoltate, sînt nemulţumiţi de rata inflaţiei şi doresc să o crească… Dar, ne gîndim in mod normal: Dacă în acest moment, cea mai mare parte a noastră nu mai poate suporta preţurile astronomice din magazine, ce vom face în cazul unei inflaţii şi mai mari? Oare Draghi, Yellen şi ceilalţi mari infractori din sistemul bancar capitalist, au întrebat omul de rînd, care le plăteşte salariile, dacă este de acord cu o mărire a inflaţiei şi o creştere a preţurilor? 
Păi, nu l-a întrebat pe omul de rînd, pentru că aceste gunoaie nu au fost alese democratic ci numite şi ei ştiu si de cine au fost numite, cui se supun şi ce trebuie să facă pentru a multumii gaşca care i-a pus în funcţii.
 
Într-o economie în care 95% dintre gospodării “beneficiază” de o stagnare a veniturilor sau chiar o scădere a lor, împingerea inflaţiei în sus, este de departe un proces DESTABILIZATOR. Auzim pe Draghi că are nevoie de inflaţie în jur de 2%, dar nu mai mare… Deci, el “comandă” inflaţia şi această inflaţie nu mai are nici o legătură cu economia de piaţă trîmbiţată de el şi alte scursuri din finanţe… Cum este posibil asa ceva şi în final să discute de economie liberă, de piaţă şi mecanismele ei de cerere şi oferta şi mai ales, să discute de capitalism? 
Obiectivul oficial al băncilor centrale şi a Rezervelor Federale, în ceea ce priveşte inflaţia, este de 3% anual… Ceea ce înseamnă că băncile naţionale lupta şi chiar doresc să micşoreze puterea de cumpărare a consumatorilor, în moneda naţională, cu 33% la fiecare 10 ani… Realizaţi ce înseamnă această calamitate financiară? 
Cu alte cuvinte, cei ce au un venit fix şi care nu are o creştere similară cu inflaţia, crescînd cu aceaşi viteză, vor pierde un sfert din venitul lor, muncind zi de zi că să devină săraci şi sa nu mai aibă ce să puna pe masă copiilor… Nu este ridicol şi un paradox de proporţii capitalist, un jaf şi o minciună? 
Aducerea inflaţiei la 3% anual, reprezintă o eroare structurală. Aceia a căror venituri nu ţin pasul cu inflaţia declarată de aceşti ciocli ai economiilor naţionale, care huzuresc în băncile naţionale, devin gradual din ce în ce mai săraci, iar aceia care cîştigă (bancherii şi cei din instituţiile financiare) cei 3%, devin, evident, din ce în ce mai bogaţi, ei dictînd practic starea economiei, cîştigătorii şi perdanţii… 
Că să ne "ia faţa", aceste mizerii din sectorul bancar şi cei de la guvern ce manevrează statisticile financiare, ne amăgesc permanent cu o eventuală crestere a salariului minim pe economie, dar noi ne întrebăm: Cine are nevoie de salariul minim, chiar şi crescut? Ce fac cei ce au salariu cu puţin peste cel minim pe economie, în situaţia în care salariul lor rămîne la aceaşi cota, dar cheltuielile cresc, datorită creşterii acestui salariu minim pe economie? 
Pînă în prezent, cei 95%, al căror venit nu a păstrat ritmul de creştere proporţional cu creşterea inflaţiei oficiale (lăsînd la o parte inflaţia reală pentru aceia expuşi la preţul real în creştere al unor cheltuieli greu de evitat, că cele pentru sănătate şi studii) au devenit din ce în ce mai săraci, sub trîmbiţă sindicatelor care cer creşteri salariale pentru a proşti pe cei ce muncesc si nu înţeleg ce se întîmplă şi cum pot deveni mai săraci muncind mai mult… 
Rezultatul împingerii în sus a inflaţiei, pe care îl urmăresc gunoaiele din băncile centrale capitaliste, pe fondul stagnării salariale, urmăreşte creşterea inegalităţii veniturilor, ceea ce s-a şi întîmplat în ultimii aprox. 10 ani. 
Dar nimeni nu discuta de ce ne trebuie o inflaţie mai mare şi inerent, o putere de cumpărare mai mică a cetăţeanului, pe de-o parte, iar pe de altă parte, de ce ne trebuie o creştere salarială, în condiţiile în care, odată cu această creştere, înregistrăm o creştere mai mare a preţurilor şi devenim mai săraci… 
Nimeni nu ne explică, de ce psihopaţii corporatişti beneficiază de scutiri de taxe de la guvern, de dobînzi din ce în ce mai mici şi uneori aproape de zero, de fond de salarizare din ce în ce mai mic datorită concedierii unor contingente mari de lucrători pe motivul avansului tehnologic, de tehnologia cea mai nouă şi performanţă şi multe altele, iar în final, aceştia duc preţurile la raft în ceruri… Un paradox care prezintă de departe jaful capitalist. Oare o creştere a productivităţii, nu ar trebui să ne ducă automat la posbilitatea de a cumpăra cu aceaşi bani mai multe produse sau acelaşi tip de produs dar de o calitate mai bună? În schimb, noi am ajuns să studiem zeci de etichete, pentru a găsi preţul care ni se potriveşte şi calitatea deplorabilă, pentru a ajunge cu ceva în sacoşă acasă… Este posibil aşa ceva? Jaf capitalist… 
Într-o economie convenţională capitalistă, nu se poate presupune că salariile să fie stagnante sau în scădere. Odată ce şomajul să scăzut în marja de 5%, cum le place acestor glumeţi statisticieni capitalişti, angajaţii full time se presupune să aibă salarii mai mari, datorită faptului că angajatorii sînt forţaţi să între în competiţie pentru lucrători mai performanţi. 
Sector economic după sector economic, patronii afacerilor private, nu pot plăti salarii mai mari angajaţilor, atâta timp cît preţurile rămîn constante şi deflaţia este omniprezentă datorită unei competiţii acerbe şi de multe ori neloială, dar şi de stocurile enorme existente şi nevandabile . 
Pe de altă parte, în anumite sectoare ale economiei, regulile şi restricţiile puse de guvernele capitaliste, alături de o oferta, şi o cerere stagnante, dar şi dorinţa unei productivităţii a muncii mai ridicate, au împins angajatorii la înlocuirea angajaţilor cu sisteme automatizate de producţie sau chiar în servicii….scăzând costurile, chiar dacă în fuga lor după profit, au lăsat preţurile la fel sau în cele mai multe cazuri, le-au crescut, beneficiind de profituri mult mai mari şi dereglând din nou piaţă… 
Deci, întrebarea care ne vine din nou în minte, este: De ce băncile naţionale capitaliste sînt obsedate cu necesitatea creşterii inflaţiei? Răspunsul convenţional şi cel mai la îndemână, este că o economie finanţată, alimentată, pe datorie, “necesită” inflaţie pentru a reduce obligaţiile de perspectiva ale datornicilor, oferindu-le posibilitatea de a-şi plăti datoriile cu o moneda aflată mereu sub impulsul inflaţionist….. 
Acelaşi dinamică da posibilitatea statului capitalist să îşi plătească obligaţiile, cu mult mai uşor (securitatea socială, dobânda pentru datoria naţională şi altele) cu o moneda mult mai ieftină. 
După zece ani de creştere a inflaţiei, cum am spus la început, de 3% anual, o datorie de 100$ se transforma în 67$, numai prin inflaţia “magică”. Dacă salariile cresc şi ele în această perioada de zece ani cu 3% pe an, un câştig salarial de 100$ se transformă în 133$, ceea ce înseamnă că lucrătorul a primit cu 33% mai mult la salariu pentru a-şi acoperii datoriile lui, pe fondul unei structuri de consum mult mai diversificată, care îl forţează pe consumator să facă fel de fel de improvizaţii şi în acest fel să nu îi mai ajungă banii, ba chiar să trebuiască să suporte preţuri mult mai mari la raft. 
La rândul lui, guvernul beneficiază de această inflatie intr-un alt mod: veniturile împinse în sus de inflaţie duc pe salariaţi la un alt segment de impozitare, unde statul evident că îi “dezbracă” prin taxele impuse, deci statul colectează un volum mai mare de taxe, nefăcând nimic, doar asistând la circul derulat în economie de către banca centrală capitalistă. 
Toată această “minunăţie” oferită în sistemul financiar fiscal capitalist, este eliminată în cazul în care salariile nu cresc în tandem cu inflaţia sau mai mult,dacă ele se duc în jos. 
În ceea ce o priveşte pe banca centrală capitalistă, deflaţia este extrem de importantă şi binevenită, astfel că preţurile scad, iar cu aceleaşi salarii angajaţii pot cumpără mai mult, fără că economia să aducă ceva nou sau să prospere….deci, deflaţia este mai mult decât binevenită şi creată de băncile centrale, demolând pe micul afacerist. De aceea Draghi şi alţi măgari care conduc băncile capitaliste naţionale şi unionale, crează baremul ale inflaţiei şi o jonglează din tastatură, fără să aibă vreo relaţie directă cu piaţă reală. 
Băncile private beneficiază şi ele de această inflaţie. Elementul vital, specific acestor bănci private, profitul lor, îl reprezintă tranzacţiile şi taxele de procesare a tranzacţiilor prin care eliberează noi credite. Din momentul în care inflaţia oferă gospodăriilor capacitatea de a cumpăra şi absorbii mai multe mărfuri de pe piaţă, pe credit bancar, evident că băncile vor avea un profit enorm. 
Pe de altă parte, deflaţia duce la pierderea multor locuri de muncă sau acceptarea de către angajaţi a unor salarii mai mici, ei câştigând anual mai puţin în gospodărie şi fiind foarte probabil să intre în incapacitate de plata a datoriilor mai vechi şi în consecinţă, să împrumute din nou de la bănci, pentru a le achita. 
Un alt aspect al vieţii economice capitaliste, arată că o stagnare a veniturilor salariale, face că o mare parte a populaţiei să nu mai beneficieze de un scor favorabil al creditului faţă de bănci, care nu îi mai împrumută, având o istorie necorespunzătoare şi necalificandu-se pentru primirea creditelor, ceea ce băncile private nu îşi doresc în economie. 
De aceea vedem sindicatele mizerabile capitaliste, cum scot oamenii în stradă, la înţelegere tacită cu sistemul bancar şi patronatul, pentru a cere salarii din ce în ce mai mari, aceşti lucrători devenind din ce în ce mai săraci, dar bucuroşi că li s-au mărit salariile….. 
Dar, trebuie ţinut cont de faptul că băncile centrale capitaliste nu sunt în măsură să ducă în mod direct salariile lucrătorilor în sus şi de aceea merg mâna în mâna cu sindicatele circului capitalist. Mai mult, băncile centrale, nu pot în mod direct să sincronizare inflaţia cu salariile, existând o temporizare variabilă în timp în reglarea economică. 
Aruncând inflaţia în aer, în timp ce salariile sînt stagnante, poate liniştit să fie numită nebunia şi disperarea sistemului capitalist. Reducerea locurilor de muncă şi acceptarea forţată a unor noi locuri de muncă, mai prost plătite, de către lucrători, în condiţiile generării inflaţiei de către băncile capitaliste, este un cataclism economic, pe care îl vedem în derulare în acest moment…. 
 
Adrian Coşereanu 
Last Updated on Sunday, 17 September 2017 08:50  

Add comment


Security code
Refresh


ORA EXACTA

Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?




Afacerile guvernului canadian cu indienii nativi din anumite provincii au scos la iveala sume fabuloase care sint platite sefilor de triburi pentru a acoperii o serie larga de matrapaslicuri ale guvernului.Seful tribului Peguis cistiga anual 220.000$ care nu sint taxabili.Un alt sef de trib,al Enoch Cree Nation cistiga 175.000$ pe an si asta comparabil cu salariul anual al unui rezident al zonei respective, care este de 15.000$ pe an.Seful tribului 543-person Piapot din Saskatchewan, este platit mai bine decit primul ministru al Provinciei.Trebuie spus ca, contribuabilii canadieni care platesc taxe uriase,ofera acestor triburi peste 7 miliarde de dolari pe an si nu au acces la nici o informatie pentru a vedea cum sint distribuiti bani lor.Canadieni s-au saturat de secretomania aceasta si au pus presiune pe guvern sa li se arate cum sint cheltuiti bani in acesta directie.Sa nu trezim in Romania cu sefii tiganilor ca li se acorda si lor salarii anuale de acest gen pentru a acoperii si vota un guvern uncapabil.