ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home ȘTIRI si ACTUALITĂȚI Mai poate fi definit Suedia un stat socialist sau devine pe zi ce trece un “paradis” capitalist, renuntind la principiile de stinga care l-au facut faimos la nivel mondial?

Mai poate fi definit Suedia un stat socialist sau devine pe zi ce trece un “paradis” capitalist, renuntind la principiile de stinga care l-au facut faimos la nivel mondial?

E-mail Print PDF
User Rating: / 0
PoorBest 
Fiecare dintre cei din generatia mea isi amintesc de Suedia anilor ‘80 si chiar mai inainte, cind era de invidiat pentru tipul de socialism pe care tara il imbratisase si modul cum se distanta de vest din multe puncte de vedere, fiind pe atunci membra a AELS(Asociatia Economica a Liberului Schimb), o competitoare a CEE(Piata ComunaVest Europeana). Ne amintim de liderii lor, de Olof Palme, care a fost ucis intr-un atentat care si acum este cufundat in mister, de Ingvar Carlson si altii, care au promovat un stil politic socialist de mare success si bine potrivit pentru un popor pacifist, pentru care bogatia spirituala si echilibru dintre timp de munca si timp liber au fost principalele deziderate. 
Am asistat la schimbari majore incepind din 1992, cind sistemul bancar suedez a intrat in coliziune cu marile mizerii ale sistemului financiar american si am realizat ca nimic nu va ramine la fel, insa Suedia a rezistat unor schimbari majore si mai ales a rezistat introducerii sclaviei vestice in viata economica a tarii si a lipsei de respect intre membri societatii….
Campania electorala prezidentiala americana din 2016 a aratat un candidat, Bernie Sanders, adeptul modelului suedez, care prin promovarea lui a adus alaturi de partidul sau si de el, milioane de tineri americani, care l-au urmat pina la capat, chiar daca nu a ajuns in marea finala cu Donald Trump, pe care cu siguranta ar fi cistigat-o, dar perversitatea si masinatiile clintoniene nu au avut limite si el a trebuit sa se declare infrint, dupa ce in numai un an, de la 3% dintre democrati care agreau cu el, inainte de alegerile democrate, peste 47% erau pe aceasi pagina cu el si modelul suedez parea ca se va contura in America.
A venit rindul republicanilor, care prin vocea unor candidati ca Marco Rubio, anuntau de la scena competitiei prezidentiale, ca America nu poate agrea cu modelul socialist suedez, iar Bernie Sanders daca vrea socialism, sa plece in Suedia….
Acest sistem socialist din Suedia a fost in plina glorie in anii 60, cind era promovat pe fundalul economiei libere, neconstrinsa de prea multe legi si regularizari guvernamentale, fiind vizibil ca, guvernul suedez intelegea faptul ca rolul sau este sa creeze un cadru propice de dezvoltare a sectorului privat si nu sa il distruga prin interventii nefaste si in favoarea corporatistilor facuti cu bani fara acoperire. Suedia a fost si inca mai  este, o tara bogata. Intre 1870 si 1950, Suedia a avut cea mai mare crestere de venit pe cap de locuitor de pe glob si a  devenit in acea perioada una dintre cele mai bogate tari, dupa Elvetia, SUA si Danemarca…
In anii 60, Suedia a inceput o distributie la scara nationala a bogatiei tarii, ceea ce a facut ca economia sa aiba un recul pe o durata limitata. Problemele apareau de la faptul ca liderii suedezi distribuiau bogatia si erau atenti la acest aspect, ignorind pirghiile de crestere economica intr-o oarecare masura sau concentrindu-se mai putin asupra lor, decit o faceau cu zeci de ani in urma. 
Omul de rind parea din ce in ce mai bogat si mai fericit, insa ideea de distributie a bogatiei fara un control al cresterii economice a facut ca persoane care au devenit bogate, cum ar fi si membri formatiei ABBA, sa se gindeasca la faptul ca pot pierde din bogatie sub aceasta forma de distributie permanenta a bogatiei si pe fondul unei cresteri economice destul de firave. 
In 1994, guvernul suedez a implementat unele masuri de natura sa reverseze procesul si trendul stagnant sau chiar negativ creat. Guvernul a redus din reguli si legi care guvernau viata economica sub o forma rigida, a redus cheltuielile si a eliminat pe cele care nu mai puteau face parte din planul de revigorare a economiei, a  reformat programul de asistenta sociala si securitate sociala si a  redus schema de personal a guvernului. 
In urmatorii 24 de ani, aceste masuri au adus din nou Suedia pe o pozitie economica buna si mai ales a pastrat pentru suedezi imaginea de “tara buna”, pentru ca este mai mult decit evident ca aceasta imagine de “tara buna” o ofera institutiile de stat, functionalitatea lor si increderea sectorului privat si a omului de rind in aceste institutii si capacitatea lor de a colabora cu sectorul privat in vederea oferirii unor avantaje omului de rind. 
Romania nu va putea niciodata sa isi cistige o imagine de “tara buna”, atita timp cit institutiile statului sint nefunctionale si reprezinta adunaturi se spagari si pomanagii care isi doresc doar sa treaca timpul si sa beneficieze de avantajele oferite de un buget al statului, indiferent de marime. Romania nu poate crea imaginea de “tara buna”,  atita timp cit nu se intelege ca indiferent de sistem, structurile statului trebuiesc sa fie competitive, nu cu un alt sector al economiei ci in baza cerintelor economiei si vietii sociale din fiecare perioada si in avantajul poporului, acelora care ii platesc pe aceste mizerii politice care dorm de la Palatul Victoria, pina la Cotroceni si palatal Parlamentului.
Taxele impuse de guvernul suedez sint in continuare mari, insa datorita actiunilor guvernului si eficientei deciziilor ministerelor, suedezul de rind este multumit si vede institutiile statului ca fiind functionale. Veniturile personale sint taxate in Suedia cu 61,85%, plus 7% o taxa pentru securitatea sociala pentru angajati. 
Suedia are deasemenea un TVA de 25%. Pentru toate aceste taxe colectate, guvernul suedez ofera cetatenului de rind pensii corespunzatoare, un sistem de sanatate de invidiat pentru multe tari si mai ales de catre America, un ajutor de somaj din care se poate trai decent o perioada, subventionarea sistemului edicational pina la nivel de Doctorat(PhD) si un sistem de educatie in gradinite, gratuit si de calitate. Toate acestea fac ca Suedia sa aiba o imagine de “tara buna” si sa fie cautata de un numar impresionant de emigranti si refugiati.
Suedia are un program mai mult decit generos pentru persoanele iesite din cimpul muncii, acest program incluzind plata unor cursuri de specializare de catre guvern, pentru reintegrare in munca cu o durata de pina la sase luni, sprijin material pentru inceperea unei afaceri, concediu de maternitate si pentru ingrijirea copilului pentru o perioada de 16 luni, cu o plata de 80% din salariu. Tot guvernul, acorda populatiei 16 saptamini reduse de lucru legale (numai zece dintre ele fiind crestine, desi numai 5% din populatia Suediei merge constant la biserica….).
Insa natura umana si intelegerea gresita a acestor avantaje de catre o parte a populatiei nu a intirziat sa apara, astfel ca Suedia are cea mai mare rata de “bonavi”(prefacuti multi dintre ei), care nu pot lucra, tocmai datorita acestui 80% cit sint platiti, din venitul lor regular lunar….pentru a sta acasa.
Sistemul de sanatate al Suediei este gratuit si eficient, chiar daca un numar destul de mare de medicamente sint obligati sa le importe si aparatura medicala este de productie straina in cea mai mare parte….Insa, ca si in Canada, datorita facilitatilor medicale, se creaza un timp din ce in ce mai mare de asteptare pentru ca un cetatean suedez sa fie vazut de un doctor(fara discutie ca in ceea ce priveste Canada, sistemul de sanatate a ajuns la faza de bataie de joc, in care timpul de ateptare in camerele de urgenta ale spitalelor este intre 6 si 10 ore, daca nu si mai mult, iar pentru a fi vazut de un doctor specialist, durata este de la 6 luni la 2 ani, multi pacienti dindu-si obstescul sfirsit in aceasta perioada, dar canadienii sint inca mindrii ca totul este gratuit, fara sa discute nici o clipa despre calitatea actului medical).
Ceea ce face diferenta intre socialism si capitalism, in Suedia, in acest moment, este tendinta tarii catre capitalism si favorizarea fiscala a corporatiilor, chiar daca nu are prea multe si nici de marimi impresionante cum se intilnesc in America. Daca pentru venitul personal discutam de taxe de 61,85%, pentru corporatii discutam de numai 22%, in speranta suedezilor de a nu pierde teren si a le pleca din tara unele companii, in sistem competitional al taxelor cu alte tari. 
Parintii si tinerii aleg scolile care doresc sa le frecventeze si totul este platit de stat. In Suedia, corporatiile, primariile, organizatiile de caritate, organizatiile religioase si in general oricine doreste sa deschida o scoala, o poate face, dar este competitia functie de dorinta parintilor si tinerilor care doresc sa le urmeze, ceea ce creaza competitie in rindul scolilor si se pune accent pe calitatea lor.
Insa, Suedia se confrunta cu o imbatrinire accentuata a populatiei, rata natalitatii fiind de 1,67 pe femeie, cu mult sub 2,1 pe femeie, cit ar fi necesar doar pentru pastrarea numarului populatiei. 
Suedia a facut o eroare de tip capitalist, concentrind mediul de afaceri, antreprenorial, in zone restrinse, in marile orase si neoferind licente de constructie unor companii care ar fi putut extinde aria oraselor cu case si mai putin cu blocuri, ceea ce a facut ca pretul apartamentelor si chiar caselor, sa creasca exponential in ultima perioada, in timp ce salariile celor fara pregatire si ale refugiatilor si emigrantilor de prima faza, sint de natura sa nu poata acoperii costul vietii si ei sa fie nevoiti sa stea cu mina intinsa la statul suedez.
Provocarile fiscale au fost amplificate de exacerbarea emigratiei legale si mai ales ilegale(refugiatii). In 2015, Suedia a acceptat un numar de peste 163.000 de solicitanti de azil, iar in 2016, numai 28.939, care inseamna mai multi emigranti acceptati decit oricare natiune de pe glob, raportat la numarul populatiei suedeze(10,1 milioane de locuitori).
Aproximativ 20% din populatia Suediei este compusa din cetateni care nu sint nascuti in Suedia, dar multi dintre ei au inteles in mod negativ ca Suedia este o “tara buna” si nu isi mai indreapta privirile catre munca si obtinerea unor calificari profesionale, ducind in cele din urma la o piata rigida a fortei de munca in Suedia.
Inclinatia involuntara din ultima perioada a Suediei catre capitalism a facut ca economia tarii sa traiasca o crestere economica anemica si cu un progres ce nu poate fi comparat cu cel din anii 60.
Cu zeci de ani in urma, valorile suedeze erau create pe baza increderii in sine, responsabilitate personala si de grup, libertate si mobilitate sociala, dar societatea s-a schimbat, insa este tipul de societate care comporta modificari structurale, ceea ce nu este cazul in cea mai mare parte a tarilor capitaliste dezvoltate.
Un alt aspect important pe care Suedia l-a preluat de la capitalismul dezvoltat vestic, este familia si atitudinea fata de familie, atit a celor care au inceput sa o construiasca cit si a celor care urmeaza sa o construiasca. Modelul american incepe sa isi faca prezenta in viata suedezilor ca si in viata romanilor si altor state “cotropite” cultural de americani si perceptele lor asa zis libertine. Din ce in ce mai multe femei se “mindresc” cu statutul de mama singura, fara sot(single mother), iar familia, chiar si cu un copil, fiind o problema optionala, ceea ce isi pune puternic amprenta pe determinarea si motivarea tinerilor in procesul de munca…
Societatea suedeza ramine in continuare un model socialist, alaturi de alte tari nordice, care poate fi adaptat si mai ales, poate deveni competitiv cu tarile asa zis dezvoltate ale globului.
Capitalismul de tip american nu numai ca nu mai poate fi modificat in sens pozitiv pentru popor, dar designul sau este adaptat in totalitate cerintelor unui grup de infractori care dicteaza sferei politice si creaza dezechilibre si echilibre in sistem, pentru a oferii oamenilor imaginea unor fluctuatii ale unei piete libere imaginare……
 
Adrian Cosereanu
Last Updated on Sunday, 04 March 2018 19:36  

Add comment


Security code
Refresh


Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea exista o lume fara Romania?

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.


The New York Times din 4 Septembrie 2010 prezinta in pagina "International" un articol in care se arata ca autoritatile italiene urmeaza exemplu Sarkozy si evacueaza tiganii din orasele peninsulare.Dar ceea ce este cel mai rau este ca se titreaza cu litere mari - "Actiunea de Reducere a Emigrantilor Romani se Imprastie in Toata Europa".Am crezut ca vor sa limiteze emigrarea doctorilor,specialistilor,tehnicienilor si inginerilor romani,dar nu a fost vorba despre aceste categorii care au umplut golurile lasate de prostia occidentala.In articol  trateaza ceea ce inseamna acesti tigani pentru Europa si provenienta lor,adica sint considerati ca fiind in totalitate romani.Se ofera chiar si o fotografie si multe detalii la modul cum traiesc si cit de saraci sint ei.Ceea ce nu se vede si nu se titreaza in paginile ziarului este de ce acesti tigani care nu pot fi nici pe departe confundati cu poporul roman,au ales ca destinatii preferate pe francezi si pe italieni.Oare nu sint aceste doua tari de destinatie a tiganilor cele mai apropiate din punct de vedere al caracterului,de acesti tigani? Oare faptul ca ei se simt bine, fura,violeaza,maninca din gunoaie si nu muncesc, sint atribute ale vietii franceze si italiene cotidiene? De fapt am vazut ce fac italieni in Romania,cit de infractori sint,caracterul lor "constructiv" si la fel francezii cu tiganii lor care se pare ca sint mai multi decit albii in acest moment in Franta.Deci spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti,iar pentru zeci de ani prietenia franco-tiganeasca si italo-tiganeasca a dainuit in pace si prosperitate reciproca.